Mitul inovației militare rusești a fost demontat: Racheta balistică ,,Oreshnik'' este doar o adaptare a unui vechi program militar sovietic

Datele extrase din analiza resturilor recuperate de pe teritoriul Ucrainei și reconstrucțiile 3D ale echipamentelor anulează retorica Kremlinului privind caracterul exclusiv inovator al acestei arme. 

Racheta „Oreshnik” este o reciclare a sistemelor intercontinentale Yars

Nucleul tehnic al rachetei Oreshnik - principalele componente - demonstrează o preluare directă a unor vechi tehnologi din arsenalul strategic rus. Evaluările realizate pe baza capacității vehiculului lansator și a dimensiunilor tuburilor de lansare arată clar că Oreshnik nu este o platformă complet nouă, ci o rachetă derivată din versiunile doi și trei ale rachetei intercontinentale RS-24 Yars, arată analiza realizată de expertul OSINT Fabian Hinz.

Acest ,,nou produs’’ infirmă speculațiile anterioare conform cărora sistemul ar reproduce arhitectura modelului sovietic RSD-10 Pioneer, bazat pe primele două versiuni ale unei rachete ICBM.

Tubul de lansare identificat pe transportorul rusesc de tip TEL este prea scurt pentru a lansa primele două trepte de lansare ale rachetei Yars, indicând cu precizie utilizarea treptelor superioare, o configurație tehnică optimizată pentru rachetele cu rază medie, propulsate cu combustibil solid.

Dincolo de propulsie, sistemul de ghidare și separare confirmă amprenta tehnică a Institutului de Tehnologie Termică din Moscova (MIT), entitatea responsabilă pentru dezvoltarea întregii linii de rachete strategice rusești. Resturile sistemului de control (PBV), recuperate în urma atacurilor efectuate de ruşi în Ucraina, indică utilizarea unui generator de gaz cu combustibil solid, conectat la un ansamblu de motoare controlate prin supape. Această arhitectură este documentată în brevetele MIT și este asamblată la Uzină din Votkinsk.

Mai mult, compartimentul etanș în care sunt amplasate sistemele de navigație, inclusiv platforma girostabilizată, prezintă o asemănare structurală cu designul vehiculului de lansare spațială START-1, derivat la rândul său din rachetă RT-2PM Topol.

,,Oreshnik este doar o adaptare a vechiului program sovietic

Originea rachetei Oreshnik se regăsește în programul sovietic anulat 15Zh66 Skorost. Dezvoltat în 1983 ca răspuns la desfășurarea rachetelor americane Pershing II în Europa, Skorost a reprezentat o încercare a sovieticilor de a asambla rapid o rachetă cu rază medie folosind treapta a doua și a treia a rachetei Topol. 

Abandonat după semnarea Tratatului INF din 1987, conceptul a fost resuscitat de specialiștii militari ruși. Oreshnik aplică exact această filosofie tehnică: utilizarea treptelor rachetei Yars pentru a genera rapid un vector dual, capabil să transporte atât încărcătură nucleară, cât și convențională.

Analiza resturilor rachetelor rezultate în urma atacurile asupra orașelor ucrainene lămurește și structura încărcăturii de luptă convenționale. Observarea a 36 de sub-muniții grupate în șase elemente indică faptul că ruşii au făcut câteva modificări.

În această configurație de transport, diametrul maxim al unei sub-muniții nu depășește 10-13 centimetri. Rapoartele oficiale ucrainene confirmă că elementele nu conțin explozibil, fiind blocuri cinetice compacte turnate din fontă, nu din oțel sau tungsten. Această decizie nu reprezintă un act de clemență din partea forțelor ruse, ci este singura configurație a sarcinii utile compatibilă cu dimensiunile reduse dictate de utilizarea treptelor superioare de propulsie ale rachetei Yars.

Retorica președintelui Vladimir Putin privind „noile arme” capabile să evite cursa înarmărilor se bazează, am putea spune, pe o moștenire tehnologică sovietică reciclată.

În timp ce armamentul de atac cu rază lungă de acțiune al Rusiei este puternic influențat de modele asiatice comerciale sau de drone de concepție iraniană, sistemele de rachete balistice precum Oreshnik rămân limitate de platformele dezvoltate anterior. Moscova nu a generat un salt tehnologic, ci a reconfigurat rachetele intercontinentale existente pentru a crea un sistem cu rază medie adaptat constrângerilor sale industriale actuale.