Rusia a mai pierdut un Su-34 în Ucraina. Avioanele Su-34 dețin „coronița de premiant” în ceea ce privește numărul de pierderi ale aviației militare ruse
01 Aprilie 2026
Bătrâna aeronavă de atac Warthog (Mistrețul) rămâne la datorie în timp ce Marea Britanie rămâne principalul aliat în care aviația militară americană face escală în drumul spre Orientul Mijlociu. Forțele Aeriene Americane sunt pregătite să-și tripleze prezența avioanelor A-10 Warthog în Orientul Mijlociu, deoarece venerabilul avion de sprijin aerian apropiat joacă un rol cheie în combaterea ambarcațiunilor iraniene și a milițiilor susținute de Iran în Irak, ca parte a Operației Epic Fury împotriva Iranului, scrie revista Air&Space Forces.
Doisprezece aeronave A-10 ale Escadrilei 107 Luptă de la baza Gărzii Naționale Aeriene Selfridge, Michigan, au zburat la baza RAF Lakenheath, Regatul Unit, pe 30 martie, conform datelor de urmărire a zborurilor și a observatorilor locali de aeronave. Înainte de a traversa Atlanticul, ele au fost dislocate mai întâi la baza Gărzii Naționale Aeriene Pease din New Hampshire.
Alte șase avioane A-10 au traversat Atlanticul ajungând la Lakenheath, pe 31 martie. Ele aparțin Escadrilei 190 de Vânătoare de la Baza Gărzii Naționale Aeriene Gowen Field, Idaho și au ajuns la Pease, în New Hampshire, pe 27 martie.
Avioanele A-10 suplimentare vor fi, cel mai probabil, desfășurate în Orientul Mijlociu în următoarele zile, iar Lakenheath este principalul punct de escală pentru aeronavele care se îndreaptă spre regiune.
Aeronavele de atac au fost realimentate cu avioane KC-135 Stratotanker care zburau atât de la Baza Gărzii Naționale Aeriene Bangor, Maine, cât și din RAF Mildenhall, Anglia. Lakenheath, Mildenhall și RAF Fairford au fost folosite pentru a transfera aeronave americane și pentru a pregăti avioane-cisternă și bombardiere pentru Operația Epic Fury.
Aproximativ 10 avioane A-10 se află deja în Orientul Mijlociu, participând la Operația Epic Fury. Ele au patrulat Strâmtoarea Hormuz și au efectuat atacuri împotriva grupurilor de miliții irakiene, au declarat persoane familiarizate cu situația pentru revista Air & Space Forces. Imagini cu avioane A-10 atacând cu tunul de bord au circulat pe rețelele de socializare, iar șeful Statului Major Interarme al Forțelor Aeriene, generalul Dan Caine, a confirmat utilizarea avionului A-10 în strâmtoare.
Trupele americane se bazează pe avionul de atac din anii 1970, construit special pentru sprijin aerian apropiat, în pofida planurilor Forțelor Aeriene de a retrage flota în viitorul foarte apropiat. Chiar înainte de începerea operațiilor împotriva Iranului pe 28 februarie, avioanele A-10 atacaseră activ ținte ale grupării Stat Islamic din Siria la începutul acestui an și au fost desfășurate în Orientul Mijlociu continuu din 2023.
Pe 19 martie, Caine a declarat că „Warthog este acum în luptă de-a lungul flancului sudic și vânează și distruge ambarcațiuni de atac rapid în Strâmtoarea Hormuz”.
Comunicatele de presă ale Pentagonului au arătat că avionul a fost folosit în antrenament pentru sprijin aerian apropiat cu nava de luptă de litoral USS Santa Barbara (clasa Independence) în Golful Persic la începutul lunii februarie. A-10 zboară la altitudini joase și viteze mici, ceea ce permite timpi de așteptare mai lungi, un avantaj atunci când se vizează ambarcațiunile.
Aeronava folosește tunul de bord Gatling GAU-8/A de 30 mm, care poate trage 3.900 de focuri pe minut. A-10 este, de asemenea, capabil să transporte o serie de muniții specializate, inclusiv sistemul avansat de armament de precizie WGU-59 (APKWS) II, muniția comună de atac direct (JDAM) GBU-31/32/38 și racheta AIM-9 Sidewinder.
Forțele Aeriene au redus un sfert din stocul lor de A-10 din 2024 și intenționează să elimine flota rămasă în următorii doi ani. Dar Congresul a oprit unele reduceri. Oficialii Forțelor Aeriene au susținut de mult timp că Warthog este prea vechi și nu poate supraviețui misiunilor împotriva adversarilor.
Liderii serviciilor au avut în vedere pentru prima dată retragerea A-10 în 1984, după încheierea producției, potrivit unui raport al Serviciului de Cercetare al Congresului (CRS) din 2015. Liderii nu credeau că aeronava ar putea supraviețui sistemelor de apărare antiaeriană ale Uniunii Sovietice proiectate pentru anii 1990. „Odată cu căderea acelui adversar, sistemele de apărare mai puțin sofisticate au dat aeronavei o a doua viață. A fost folosită în 8.084 de misiuni efectuate de 132 de aeronave în timpul primului Război din Golf, conform raportului CRS.
Aeronava A-10 a efectuat 19% din misiunile de sprijin aerian apropiat pentru războaiele din Irak și Afganistan între 2006 și 2013, fiind a doua după F-16, conform raportului CRS.
O analiză dintr-un raport al Biroului Bugetar al Congresului din 2021 a constatat că operarea unei singure escadrile A-10 costă 370 de milioane de dolari anual. Doar escadrilele F-16, KC-46 și MQ-9 Reaper erau mai ieftine, cu 290 de milioane de dolari, 280 de milioane de dolari și, respectiv, 240 de milioane de dolari.
Pentru comparație, o escadrilă F-35 costă 740 de milioane de dolari pe an, fiind cel mai scump avion de vânătoare. Bombardierul B-2 Spirit costă 2,29 miliarde de dolari pe escadrilă.
La sfârșitul anului 2024, Forțele Aeriene aveau 219 avioane A-10 în inventarul lor total. Componenta activă deținea 141 de aeronave, Garda Națională Aeriană găzduia 31, iar Rezerva Forțelor Aeriene opera 47. Vârsta medie a flotei la acea vreme era de 43,37 ani, conform datelor Forțelor Aeriene.
Forțele Aeriene ale SUA au renunțat la 56 de avioane A-10 în anul fiscal 2025 și sperau să retragă, în anul fiscal 2026, toate cele 162 de aeronave rămase, cu ani înainte de termenul anterior. Cu toate acestea, Congresul s-a opus planului accelerat și, în decembrie, a întrerupt planurile de retragere a 102 din cele 162 de aeronave rămase.
