Lecție de geopolitică. Erdogan a invitat țări partenere la un exercițiu militar eterogen, iar la final a trimis un mesaj de politică externă cât se poate de clar

Marți, în poligonul Doğanbey de lângă Izmir, mii de soldați din 50 de țări au executat ultimele activități în cadrul exercițiului EFES 2026. Deasupra lor zburau drone Bayraktar TB3, lansate direct de pe portavionul TCG Anadolu, o premieră absolută în istoria exercițiilor turce. 

Pe mal, miniștri ai apărării și șefi de state majore din toată lumea urmăreau din tribune. La final, președintele Recep Tayyip Erdogan a urcat la tribună și a transformat închiderea exercițiului militar într-o declarație de politică externă.

„Lumea trece rapid de la un status quo proiectat de o mână de mari puteri la o structură multipolară", a spus Erdogan. „Numele Turciei apare din ce în ce mai puternic ca unul dintre cei mai influenți jucători din noua eră."

Nu e o metaforă, este o poziționare strategică deliberată, transmisă în fața unui auditoriu care includea aliați NATO, parteneri regionali și, pentru prima dată, reprezentanți ai unor actori până de curând ireconciliabili.

Cine a venit la Izmir și de ce contează lista de invitați

Cifrele brute sunt impresionante: 10.388 de militari, din care 1.305 din țări partenere, desfășurați pe uscat, pe mare și în aer pe o durată de o lună. Dar lista participanților spune mai mult decât orice statistică. Alături de membrii NATO, precum SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, s-au aflat Azerbaidjan, Pakistan, Malaysia, Japonia, Somalia și Rwanda. Două prezențe au atras însă atenția în mod special.

Siria a participat la EFES pentru prima dată de la căderea regimului Assad, în urma acordului de cooperare militară semnat de Ankara și Damasc în august 2025. Unitățile siriene au executat trageri reale cu artilerie și mortiere sub supravegherea directă a armatei turce. 

Și mai remarcabilă a fost prezența Libiei, sau mai degrabă a ”celor două Libii”: 331 de militari din estul țării și 177 din vest s-au antrenat împreună pentru prima dată în același exercițiu, sosind în Turcia la bordul unui avion militar turc. Ministerul Apărării de la Ankara a însoțit această prezență cu sloganul: „O armată, o Libie." 

Tehnologie turcă pe scena mondială

Dincolo de dimensiunea diplomatică, EFES 2026 a funcționat și ca cea mai mare vitrină de armament turcesc din ultimii ani. 

TCG Anadolu, portavionul turc, a găzduit operații cu drone Bayraktar TB3, care au decolat și aterizat direct de pe navă, în timp ce Bayraktar Akinci a susținut operațiile comune. Turcia a debutat totodată cu ambarcațiunea de patrulare Karayel, produsă local, care a executat misiuni în largul coastei Izmir. 

Ankara a prezentat și sistemul Alpay-II de creare a breșei prin câmpul de mine maritime, alături de o demonstrație live a arhitecturii integrate de apărare aeriană și antirachetă Steel Dome (considerat răspunsul turcesc la nevoia de suveranitate în apărarea aeriană față de sistemele NATO sau cele rusești).

Erdogan a subliniat explicit că toate aceste sisteme sunt produse în Turcia: „Produsele noastre de înaltă tehnologie, fabricate pe plan intern, au fost utilizate cu succes." Nu este o afirmație lipsită de substanță. Industria de apărare turcă a parcurs în ultimul deceniu o transformare radicală, de la dependența aproape totală de importuri la un exportator net cu o prezență semnificativă pe piețele din Africa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.

Mesajul politic: o nouă arhitectură de securitate, cu Turcia în centru

Discursul lui Erdogan la închiderea EFES 2026 a mers însă mult dincolo de o prezentare de capabilități militare. Președintele turc a articulat o viziune coerentă despre locul Ankarei în lumea post-unipolară: „Paradigmele de securitate se schimbă, dreptul internațional pierde teren. Sunt necesare noi arhitecturi de securitate. Se formează noi echilibre și noi alianțe." Turcia, a spus el, se află în centrul acestui proces, atât geografic, cât și strategic.

Erdogan a mai adăugat că armata turcă este „armata păcii, liniștii și stabilității" și că Turcia „va continua să apere pacea împotriva celor care profită de război și haos", cu o referire directă la Gaza și Liban.

Formularea este familiară, dar contextualizarea este nouă. Ankara nu se mai prezintă doar ca un aliat NATO cu poziții incomode, ci ca un actor cu o agendă proprie de securitate, capabil să medieze între tabere opuse, de la Libia la Siria, și să construiască parteneriate dincolo de orice bloc.

EFES 2026 a fost simultan un exercițiu militar, o expoziție de armament și un discurs de politică externă. Lista participanților, care a inclus NATO alături de Siria post-Assad, estul Libiei alături de vest, Pakistan alături de Japonia,  nu este întâmplătoare. Este demonstrația practică a tezei pe care Erdogan a enunțat-o verbal, și anume că Turcia poate fi centrul de greutate al unui sistem de securitate care nu se supune niciunui bloc, ci propriei logici regionale. 

Dacă această viziune va rămâne la nivel retoric sau va produce arhitecturi concrete de securitate rămâne de văzut. Dar este întrebarea rămâne deschis după închiderea exercițiului de la Izmir.