Kim Jong-un și-a desemnat fiica Kim Ju-e, de 13 ani, drept succesor la conducerea Coreei de Nord
12 Februarie 2026
Regimul de la Teheran a decis să transforme complexul nuclear de la Isfahan într-o fortăreață subterană izolată complet de lumea exterioară. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție realizate la data de 8 februarie 2026 confirmă faptul că Iranul a îngropat sub straturi groase de pământ toate căile de acces în sistemul de tuneluri al facilității.
Această manevră defensivă radicală, documentată de Institutul pentru Știință și Securitate Internațională, indică o stare de alertă extremă și certitudinea unui atac iminent din partea Statelor Unite sau a Israelului.
Analiza tehnică a sitului arată că intrările centrală și sudică au fost acoperite în întregime, devenind imposibil de reperat sub stratul gros de pământ. La intrarea nordică, unde fuseseră instalate anterior măsuri suplimentare de apărare pasivă, s-a adăugat pământ suplimentar pentru a crește grosimea stratului de protecție deasupra structurii tunelului. Mai mult, infrastructura critică de suport, inclusiv liniile de comunicații și conductele subterane de utilități, a fost de asemenea îngropată pentru a elimina orice punct de vulnerabilitate la suprafață.
Absența oricărei activități a vehiculelor în jurul acestor puncte sugerează că Iranul a sigilat facilitatea după ce a mutat în interior echipamentele și materialele necesare supraviețuirii unui asediu aerian.
Această strategie de auto-îngropare are un scop tactic precis: amortizarea impactului bombelor antibuncăr și prevenirea unei incursiuni a forțelor speciale. Prin eliminarea vizibilității intrărilor, planificarea unei misiuni de capturare a uraniului înalt îmbogățit devine o sarcină aproape imposibilă pentru trupele de comando.
Teheranul își calibrează masurile de fortificare pornind de la vulnerabilitățile confirmate anterior în timpul „Operațiunii Midnight Hammer”, când facilitățile de la Fordow, Natanz și Isfahan au fost țintele unei campanii de distrugere coordonate. Activitățile curente de la Isfahan oglindesc fidel pregătirile observate cu doar câteva zile înainte de declanșarea acelei operațiuni militare.
Izolarea facilității de la Isfahan reprezintă trecerea Iranului la o postură de protecție maximă împotriva interferențelor externe. Deși monitorizarea directă a conținutului tunelurilor este acum blocată, intensitatea lucrărilor de fortificare confirmă valoarea strategică a activelor pe care regimul încearcă să le salveze. În contextul actual, Isfahan nu mai este doar un centru de cercetare, ci un activ nuclear îngropat la propriu pentru a supraviețui unui atac pe care Teheranul o consideră inevitabilă.
