În spatele acțiunii de eliminare a liderului iranian Ali Khamenei a fost o adevărată industrie de intelligence americano-israeliană

Potrivit generalului în retragere al armatei americane Jack Keane, fost adjunct al șefului de stat major al armatei americane și consilier apropiat al fostei administrații Donald Trump, urmărirea mișcărilor lui Khamenei s-a bazat pe monitorizarea meticuloasă a rutinei sale zilnice la Teheran. Acest lucru a fost realizat folosind un sistem sofisticat de sateliți militari și sisteme de recunoaștere aeriană.

Acesta a explicat că unul dintre cele mai importante instrumente utilizate în misiunea de urmărire a fost un satelit american extrem de secret, cunoscut sub numele de „Orion”, unul dintre cei mai mari sateliți dedicați recunoașterii electronice. Acest tip de satelit permite o monitorizare foarte precisă a comunicațiilor și a mișcărilor la sol, permițând agențiilor de informații să obțină o imagine detaliată a activităților loderului iranian și a întregii conduceri iraniene.

Generalul american, care este o figură proeminentă în cercurile decizionale de la Washington, a indicat că supravegherea prin satelit nu a fost nici pe departe singurul element în colectarea de informații. Aceste capacități erau susținute de o rețea de drone și sisteme sofisticate de supraveghere aeriană care urmăreau mișcările lui Khamenei și ale echipei sale de securitate și care monitorizau inclusiv întâlnirile ținute de înalți oficiali iranieni.

Între timp, serviciile de informații israeliene au jucat un rol esențial pe teren. Potrivit lui Keane, Mossad-ul a reușit să organizeze o rețea de informatori în interiorul Teheranului, formată din indivizi capabili să se integreze în comunitatea locală și care vorbeau fluent persana. Acest lucru a facilitat transmiterea de informații precise despre locațiile întâlnirilor sensibile și mișcările unor persoane cheie.

Keane notează că aceste resurse umane au furnizat ceea ce el a descris ca fiind „date care nu pot fi obținute din spațiu sau doar prin mijloace tehnologice”. Din acest motiv, CIA s-a bazat în mare măsură pe informațiile umane furnizate de partea israeliană în interiorul Iranului, în loc să încerce să stabilească o rețea paralelă a cărei construire ar fi putut dura ani de zile.

Cooperare dintre cele două părți a permis întocmirea unei imagini cuprinzătoare a informațiilor. Agențiile americane au asigurat supravegherea electronică și analiza tehnică, în timp ce Mossad-ul a furnizat informații de teren care detaliau mișcările conducerii iraniene și tiparele întâlnirilor acestora.

Prin această integrare, părțile relevante au putut identifica cu precizie momentul unei întâlniri cruciale a conducerii iraniene în cadrul complexului prezidențial din Teheran. Organizarea întâlnirii în timpul zilei a fost un factor semnificativ, deoarece a redus probabilitatea ca Ali Khamenei să fie mutat rapid în locații secrete sau ca planuri complexe de securitate să fie activate.

Deși conducerea iraniană era conștientă de potențialele amenințări la adresa securității, rutina zilnică a liderului Suprem și a înalților oficiali a rămas relativ previzibilă pentru agențiile de informații. Keane spune că acest lucru le-a permis planificatorilor să identifice punctele slabe ale sistemului de securitate și să le exploateze la momentele oportune.

Generalul american a remarcat, de asemenea, evaluări care sugerau că Ali Khamenei ar fi preferat să rămână la Teheran decât să caute refugiu în buncăre secrete. El consideră că această posibilitate ar fi putut proveni dintr-o dorință simbolică de a înfrunta pericolul sau chiar dintr-o disponibilitate de a muri ca „martir”, lucru pe care agenții l-au văzut ca o oportunitate potrivită de a acționa.

În concluzie, Keane a subliniat că succesul unor astfel de operații depinde în primul rând de combinarea a două surse cheie de informații: resursa umană și supravegherea tehnologică. El a susținut că integrarea acestor două elemente permite urmărirea precisă a țintelor extrem de sensibile, menționând că progresele extraordinare în instrumentele de supraveghere au făcut posibilă monitorizarea mișcărilor practic oricărui individ.