Hegseth atacă dur aliații europeni: „Ați pus în pericol fiii și fiicele Americii". Pentagonul anunță reexaminarea forțelor din Europa

„Aceasta va fi o reexaminare reală. Va fi concepută pentru a se asigura că NATO se mișcă rapid și ireversibil către o conducere europeană, care își asumă responsabilitatea principală pentru apărarea Europei", a declarat Hegseth omologilor săi NATO la Bruxelles.

Cel mai dur moment al discursului a venit pe tema operațiilor recente din Orientul Mijlociu. Hegseth a criticat dur aliații europeni pentru că nu au oferit forțelor americane acces la bazele din Europa pentru a lansa atacuri asupra Iranului, numind acest lucru „rușinos". 

„Acești aliați au pus în pericol fiii și fiicele Americii, fiii și fiicele noastre, refuzându-le accesul la baze și drepturile de survol previzibile care nu ar fi trebuit niciodată puse în discuție", a spus el.

Atac direct asupra politicilor sociale europene

Hegseth nu s-a limitat la chestiuni strict militare. Luând microfonul la începutul ședinței, el a criticat dur și politicile europene privind migrația și egalitatea de gen, în declarații care au reamintit de discursul vicepreședintelui JD Vance din februarie anul trecut, care a iritat mulți europeni.

„În loc de tancuri, avioane de luptă și sisteme de apărare antiaeriană, accentul a fost pus pe echitatea de gen, schimbările climatice și austeritatea în apărare. Frontierele Europei s-au deschis larg, statele bunăstării au expandat, bugetele de apărare s-au prăbușit. Odată cu ele, și credința Europei în sine și în propria civilizație", a spus Hegseth.

Oficialii europeni consideră însă că declarațiile lui Hegseth au denaturat în mare măsură politicile europene actuale, fiind contrazise de datele oficiale ale NATO. Pe partea de apărare, aliații europeni și Canada au lansat un efort fără precedent de a crește bugetele de apărare și de a-și extinde forțele armate. Secretarul General NATO, Mark Rutte, a remarcat că aceștia au cheltuit cu 90 de miliarde de dolari mai mult pe apărare anul trecut, o creștere de 20% față de 2024.

NATO 3.0. Ce presupune noul concept

Hegseth a cerut o reformare a organizației (formată din 32 de state) pentru a o transforma într-un „NATO 3.0" capabil să descurajeze orice amenințare.

„NATO 3.0 este recunoașterea post-Război Rece a faptului că (NATO) trebuie să se întoarcă la o alianță militară cu adevărat fermă, cu capacități militare reale, capabile de descurajare chiar acum", a explicat el.

Mesajul de fond însă este cel de retragere progresivă a SUA din rolul de garant principal al securității europene, cerând ca Europa să își asume conducerea efectivă a propriei apărări, în timp ce Washingtonul își redirecționează resursele către teatrul Indo-Pacific.

Militarii din conducerea superioară a NATO lucrează deja la planuri de rezervă pentru apărarea Europei, după ce SUA au informat pe 3 iunie că, în caz de criză, nu vor mai furniza un portavion cu întreaga sa grupare de nave de sprijin, avioane de realimentare aeriană și zeci de avioane de luptă.

Inclusiv monitorizarea de deasupra Mării Negre a activității militare ruse a rămas fără obișnuitele drone americane RQ-4 Global Hawk și avioane de cercetare și luptă antisubmarin P-8 Poseidon, iar acest lucru a fost pus deja în aplicare de aproximativ două săptămâni.

Singurul punct de consens rămâne, din fericire, descurajarea nucleară. Miniștrii au convenit să continue consolidarea misiunii de descurajare nucleară a NATO prin modernizarea capabilităților nucleare ale Alianței, întărirea capacității de planificare nucleară și adaptarea pentru a-și atinge interesele de securitate.

Presiune calculată sau ruptură reală?

Nu putem să nu observăm că tonul folosit de Hegseth la Bruxelles marchează o escaladare retorică vizibilă față de întâlnirile NATO anterioare.

Combinația dintre presiunea condițiilor privind prezența militară americane, critica politicilor sociale europene și retragerea anunțată a unor active strategice esențiale (portavion, aeronave de realimentare, escadrile de vânătoare, capabilități de cercetare) sugerează o redefinire reală, nu doar retorică, a relației transatlantice.

Pentru aliații europeni, această ultimă intervenție nu mai este un mesajul, a ajuns la nivelul de informare și atenționare directe, lipsite de orice ambiguitate. Garanțiile americane de securitate, considerate timp de șapte decenii un fundament al arhitecturii de apărare occidentale, sunt în scădere evidentă, iar ceea ce mai rămâne devine tot mai condiționat de performanța proprie a Europei în privința bugetelor militare și capacităților de luptă.

Acest lucru s-a înțeles tot mai bine pe măsură ce s-au scurs lunile de la instalarea actualei administrații Trump. Ceea ce naște o nouă îngrijorare, și a apărut total neobișnuit pentru un discurs al unui reprezentant american pe probleme de apărare, este referirea la politicile sociale interne ale statelor membre ale Alianței și ideea de condiționare a sprijinului american raportată inclusiv la acest aspect.