Declarația susține că Occidentul ar căuta să „formeze resurse” din rândul opoziției belaruse și să slăbească legăturile dintre Minsk și Moscova, cu scopul de a complica realizarea obiectivelor Rusiei în cadrul conflictului din Ucraina.
În același timp, FSB a dat asigurări că belarușii nu vor mai participa la protestele de masă care au cuprins țara după alegerile prezidențiale din 2020, când Lukașenko a pierdut în fața Svetlanei Tihanovskaia, soția unuia dintre rivalii săi, aflată în închisoare.
„Societatea belarusă, după ce a depășit criza politică internă din 2020, inițiată de forțe externe ostile, a primit o «vaccinare» bună împotriva încercărilor de a destabiliza situația din țară”, a subliniat FSB, în condițiile în care peste 4.700 de dosare penale au fost deschise în Belarus împotriva participanților la mitingurile din 2020, iar ONU a raportat sute de cazuri de tortură a deținuților.
În mod evident, afirmațiile FSB nu sunt confirmate de pozițiile oficiale ale țărilor vizate. În schimb, cele mai recente acțiuni oficiale ale statelor occidentale s-au concentrat pe condamnarea modului în care au fost organizate alegerile prezidențiale din 26 ianuarie 2025, considerând că scrutinul nu a îndeplinit standardele democratice internaționale din cauza climatului represiv și a lipsei de transparență.
Autoritățile de la Bruxelles și Washington au avertizat că aceste alegeri nu pot fi considerate credibile în condițiile în care opoziția reală și observatorii internaționali au fost excluși din procesul electoral.
Reprezentanții Parlamentului European au adoptat în ianuarie 2025 o rezoluție prin care îndeamnă statele membre și comunitatea internațională să respingă rezultatele votului și să susțină respectul pentru drepturile fundamentale ale cetățenilor belaruși, în timp ce guvernele occidentale au impus sancțiuni suplimentare împotriva oficialilor și instituțiilor considerate responsabile pentru subminarea democrației și a statului de drept în Belarus.
Autoritățile de la Minsk au respins criticile occidentale, iar președintele Aleksandr Lukașenko a susținut în repetate rânduri că procesele politice din Belarus se desfășoară „normal”, negând existența unor nemulțumiri sociale semnificative sau a unor opinii politice contradictorii reale.
Care este mesajul indirect transmis de Rusia prin FSB
Astfel de declarații ale serviciilor ruse de securitate servesc mai degrabă unei strategii a Kremlinului, decât descrierii unei amenințări concrete și imediate. Prin promovarea narațiunii unei ingerințe occidentale coordonate, Moscova oferă un cadru de legitimare pentru menținerea unui control strict asupra Belarusului, prezentat drept un stat aflat sub asediu extern. Această abordare permite autorităților de la Minsk să justifice măsurile represive interne ca fiind necesare pentru apărarea stabilității statului, reducând spațiul pentru contestare politică.
În același timp, discursul privind o presupusă tentativă de „schimbare a ordinii constituționale” contribuie la întărirea dependenței politice și de securitate a Belarusului față de Rusia. Plasarea Occidentului în rolul de adversar direct limitează opțiunile de politică externă ale Minskului și consolidează poziția Moscovei ca principal garant al supraviețuirii regimului Lukașenko.
O altă miză importantă este descurajarea oricărei mobilizări interne. Mesajul transmis, potrivit căruia societatea belarusă a fost „vaccinată” împotriva protestelor de amploare, sugerează că orice tentativă de contestare este lipsită de șanse de succes. Anticiparea publică a eșecului unor eventuale proteste are un rol psihologic semnificativ, contribuind la apatia politică și la fragmentarea opoziției.
De asemenea, această narațiune permite Kremlinului să redirecționeze responsabilitatea pentru eventualele tensiuni sociale sau economice din Belarus către factori externi, în special în contextul sancțiunilor occidentale și al implicării țării în efortul militar rus legat de războiul din Ucraina. Orice formă de nemulțumire internă poate fi astfel reinterpretată ca rezultatul influenței occidentale, nu al politicilor interne sau al costurilor geopolitice asumate de Minsk.
Nu în ultimul rând, este transmis un semnal politic clar către Occident, indicând că Belarusul este tratat de Moscova drept parte integrantă a sferei sale de interese vitale. Chiar și în absența unor dovezi publice, repetarea acestei narațiuni contribuie la stabilirea unor linii roșii informale, menite să descurajeze orice formă de implicare occidentală.