Eșec militar de 100 de miliarde de euro: Cum a distrus orgoliul corporațiilor viitorul avion de vânătoare european

Această mutare ar reuni Marea Britanie, Italia, Japonia și Germania într-un consorțiu masiv. Dar entuziasmul actual ignoră voit motivul pentru care Germania este brusc disponibilă pe piața parteneriatelor militare strategice - a pus umărul la recenta anulare oficială a programul militar Future Combat Air System (FCAS).

Cum a distrus orgoliul corporațiilor viitorul avion de vânătoare european

Eșecul proiectului franco-germano-spaniol FCAS, evaluat inițial la 100 de miliarde de euro, demonstrează incapacitatea cronică a Europei de a-și coordona industria de apărare. Proiectul a fost conceput pentru a depăși rivalitățile naționale și a asigura o producție internă de armament competitivă la nivel global. În realitate, a fost distrus de interesele financiare și de protecționismul companiilor implicate.

Dassault Aviation, având capacitatea tehnică de a dezvolta aeronava independent, a refuzat categoric să împartă drepturile de proprietate intelectuală cu rivalii germani de la Airbus. La rândul său, guvernul de la Berlin a respins orice acord care ar fi lăsat forțele sale aeriene dependente de un ,,contractor francez’’ pentru mentenanța și reparația propriilor avioane.

Lustruirea imaginii Germaniei prin apelativul de „factor decisiv” este o strategie comercială prin care Londra și Roma încearcă să atragă resursele financiare ale Berlinului pentru a susține programul GCAP. Lorenzo Mariani recunoaște că adăugarea unui nou partener cu drepturi depline într-un stadiu avansat al programului GCAP va destabiliza guvernanta proiectului, dar consideră că infuzia de capital și expertiza industrială germană compensează acest risc. 

Oficialii mizează acum pe recrearea modelului care a produs anterior avioanele Tornado și Eurofighter Typhoon. Această perspectivă strict contabilă ignoră problema de fond a Europei: diferențele ireconciliabile actuale de cultură strategică.

De ce marile puteri europene sunt incapabile să construiască un avion de luptă comun

Disputele din cadrul FCAS nu au fost  exclusiv comerciale. Cerințele tehnice au reflectat doctrine militare complet diferite ale celor două ţări angajate în acest proiect. Franța a solicitat un avion de vânătoare capabil să opereze de pe portavioane și să susțină componenţa sa de descurajare nucleară. Germania a cerut o platformă strict pentru misiuni de luptă, optimizată pentru integrarea directă în misiunile NATO.

Aceste cerințe tactice divergente au asigurat blocajul tehnic al programului, un tipar al eşecului observat și în programul tancului de luptă principal (MGCS), unde compania germană Rheinmetall a alterat echilibrul negocierilor în detrimentul partenerilor francezi.

Pentru statele aflate pe flancul estic al NATO, aceste dispute industriale occidentale sunt un semnal de alarmă privind securitatea regională. Creșterea bugetelor de apărare la nivel european nu generează automat putere militară funcțională dacă resursele sunt irosite pe duplicarea eforturilor de cercetare și pe proiecte anulate din motive de orgoliu corporatist. 

Liderii din Europa de Est, care se confruntă cu o amenințare de securitate imediată, au nevoie de capacități militare reale livrate rapid pentru a asigura descurajarea convențională, nu de negocieri interminabile pentru avioane de generația a șasea programate să intre în serviciu după anul 2040.

Transformarea Germaniei în arbitrul noului program GCAP nu rezolvă fragmentarea Bazei Industriale de Apărare Europene. Aruncarea FCAS la coşul de gunoi al proiectelor militare  arată clar că guvernele europene nu pot subordona interesele naționale și profiturile corporațiilor de armament unui obiectiv strategic comun.

Indiferent de alianțele industriale care se formează acum la Londra sau la Roma, incapacitatea Europei de a planifica, executa și finaliza un program militar comun rămâne vulnerabilitatea sa principală în fața oricărui adversar.