De ce a redus Elveția numărul de avioane americane F-35 achiziționate de la 36 la 30 de unități. În acelaşi timp se caută alternativa europeană la sistemul Patriot
06 Martie 2026
După decenii de amorţeală strategică și subfinanțare cronică forţelor armate, Germania a decis că securitatea europeană nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării sau sub protecția unei administrații americane tot mai imprevizibile. Recent, cancelarul Friedrich Merz a stabilit un nou status quo prin anunțarea unei creșteri masive a cheltuielilor pentru apărare, care vor atinge pragul de 150 de miliarde de euro anual până în 2029. Această sumă depășește bugetele cumulate ale Marii Britanii și Franței, semnalând clar intenția Germaniei de a construi cea mai puternică armată convențională de pe continent.
Publicaţia americană Breaking Defense susţine că această schimbare de macaz a început oficial cu mesajele transmise de germani la recenta Conferință de Securitate de la München: epoca inacțiunii germane s-a încheiat, iar Bundeswehr-ul va deveni pilonul central al descurajării în fața agresiunii ruse.
Programul de achiziții pe termen lung, evaluat la 377 de miliarde de euro, vizează transformarea radicală a capabilităților tehnice ale armatei. Planurile includ achiziția de avioane de vânătoare F-35, sisteme de apărare antiaeriană IRIS-T și Skyranger 30, precum și sute de vehicule de luptă Puma.
De asemenea, Berlinul investește în rachete de croazieră Tomahawk și în modernizarea sistemelor Taurus Neo pentru a diminua deficitul major de sisteme de arme cu raza lungă de acţiune. Această reînarmare nu este doar un răspuns la solicitările NATO, ci o necesitate strategică într-un context în care garanțiile nucleare americane și-au pierdut din credibilitate.
Germania încearcă acum să compenseze această vulnerabilitate prin explorarea unei cooperări nucleare mai strânse cu Franța și Marea Britanie, sub conceptul de „descurajare avansată”. În ciuda fluxului masiv de capital, succesul Germaniei depinde de reformarea unei culturi strategice care rămâne rigidă și excesiv de birocratică.
Analizele recente indică faptul că, deși echipamentele pot fi cumpărate, capacitatea de reacție rapidă este încă limitată de controlul parlamentar strict asupra oricărei mișcări a trupelor germane.
Exercițiile şi simulările militare efectuate în urma perioadă au scos la iveală ezitări în luarea deciziilor în fața unor incursiuni rusești ipotetice în statele baltice. Pentru ca Germania să poate exercita o forţă de reacţie rapidă, Berlinul trebuie să rezolve problemele de recrutare și să demonstreze că este capabil de acțiuni militare decisive, nu doar de planificare bugetară.
Poziția adoptată de Merz în relația cu Washingtonul confirmă faptul că Germania nu mai acceptă rolul de partener secundar. După întâlnirea cu președintele Donald Trump, cancelarul a trasat o linie roșie clară: Berlinul nu va accepta niciun acord privind viitorul Ucrainei care este negociat peste capul europenilor.
Această atitudine marchează sfârșitul dependenței totale de securitatea importată și începutul unei ere în care Germania își asumă responsabilitatea financiară și militară pentru integritatea frontierelor europene. În concluzie, capacitatea Germaniei de a materializa aceste investiții în forță de luptă reală va decide dacă stabilitatea continentului poate fi menținută fără o implicare majoră a Statelor Unite.
