De ce este Agenția Sârbă de Informații de Securitate interesată de „cercurile islamiste” din Kosovo

Experții sunt împărțiți asupra semnificației acestui interes: unii îl explică prin motive legitime de securitate și antiterorism, alții avertizează că ar putea face parte dintr-o strategie mai amplă a Belgradului de a construi rețele de informații și de a-și extinde influența politică în Kosovo.

Autoritățile kosovare l-au arestat pe Fehim Sali, cetățean dublu, kosovar și sârb, pe 13 august, sub suspiciunea de spionaj, infracțiune pedepsită cu minimum cinci ani de închisoare. 

Potrivit Parchetului Special, Sali a furnizat unui oficial BIA informații despre situația politică din Kosovo, a identificat membri ai Agenției de Informații kosovare (AKI) și a oferit date despre persoane aparținând „sectei wahhabite”, pe care ulterior le-a propus oficialului BIA drept posibile ținte de contact și recrutare. 

Printre probe se numără transcrieri ale conversațiilor sale cu oficialul BIA, precum și propria declarație, în care a descris în detaliu modalitățile și locurile de întâlnire. La percheziția domiciliului i-au fost găsite patru telefoane și 40.000 de euro, iar instanța i-a aprobat 30 de zile de arest preventiv.

Un al doilea caz, judecat anterior, s-a încheiat în iunie cu o condamnare la șase ani de închisoare pentru Hysri Selimi, acuzat că a lucrat pentru BIA peste 15 ani. Selimi plecase în Siria la finalul lui 2015 și se alăturase Statului Islamic, iar după întoarcerea în Kosovo a ispășit deja o pedeapsă pentru participare la organizații teroriste. 

Potrivit rechizitoriului, el a furnizat BIA informații despre numărul de albanezi înrolați în Statul Islamic și despre activitățile acestora în Siria, primind pentru asta până la 700 de euro pe lună. Selimi a negat acuzațiile.

Interpretări diferite ale acelorași fapte

Predrag Petrovic, de la organizația Belgrade Center for Security Policy, consideră că interesul pentru grupurile radicalizate poate fi explicat prin nevoile de securitate ale Serbiei, aceasta dorind să anticipeze riscurile pe care le-ar putea genera comunitatea wahhabită. El adaugă că informațiile colectate ar putea fi și partajate cu servicii de securitate occidentale, poziționând Belgradul drept partener relevant pe acest subiect. 

Totuși, Petrovic crede că Serbia „supraestimează” riscul de extremism violent din comunitățile salafiste, tocmai pentru a prezenta regiunea drept un spațiu instabil, o amenințare inclusiv pentru Europa. O sursă din Parchetul kosovar merge mai departe, susținând că serviciul sârb „lucrează activ pentru a crea o imagine mai negativă a Kosovo”, inclusiv prin consolidarea rețelelor salafiste și încurajarea formării unor grupări mai mari, cu scopul de a susține narațiunea că Kosovo nu poate funcționa singur ca stat democratic.

Adrian Shtuni, cercetător la Centrul Internațional pentru Contraterorism, cu sediul la Washington, oferă o citire diferită. El subliniază că BIA tratează Kosovo drept o problemă centrală de securitate națională, nu o țintă obișnuită de informații externe, iar cazurile Sali și Selimi trebuie văzute alături de prioritățile mai ample ale Serbiei: menținerea politicii de nerecunoaștere a Kosovo, extinderea influenței și limitarea consolidării acestuia ca stat suveran. 

Shtuni face o distincție esențială între monitorizarea pasivă a comunităților radicalizate, utilă antiterorismului, și identificarea de potențiali recruți pentru extinderea unei rețele de agenți, care depășește monitorizarea și indică instrumentalizare. 

Menținerea unor asemenea rețele în cercuri sociale și religioase sensibile, spune el, creează oportunități viitoare de influențare, destabilizare sau exploatare a crizelor, un tipar tipic statelor cu dispute teritoriale nerezolvate, cu posibile efecte asupra securității interne a Kosovo, relațiilor interetnice și relației deja fragile dintre Priștina și Belgrad.

Un tipar mai amplu de recrutare

Shtuni notează că, între 2024 și 2026, autoritățile kosovare au arestat persoane cu profiluri diverse, suspectate de colaborare cu BIA, implicate în colectarea de date operaționale ale poliției, identificarea oficialilor AKI, influențarea narațiunilor despre evenimentele din război, culegerea de informații politice și compromiterea instituțiilor. 

Printre cei acuzați de spionaj se numără Bojan Jevtic, locotenent în Poliția de Frontieră din Kosovo, și Jelena Djukanovic, fostă angajată a OSCE în Kosovo. Petrovic completează tabloul amintind că Kosovo și Bosnia și Herțegovina rămân principalele focare din Balcanii de Vest pentru extremismul islamist, iar interesul serviciului sârb pentru acest fenomen nu este nou.