Șantajul lui Donald Trump la summitul NATO de la Ankara
Pentru Trump, Alianța Nord-Atlantică nu reprezintă un acord de securitate colectivă bazat pe principii strategice comune, ci o simplă structură de tranzacții în care sprijinul militar al Washingtonului este condiționat direct de supunerea politică și economică a partenerilor săi.
Obsesia liderului de la Casa Albă pentru achiziționarea Groenlandei a revenit în prim-plan, generând tensiuni diplomatice majore în interiorul alianței.
Trump a declarat deschis că refuzul Danemarcei și al liderilor europeni de a accepta controlul american asupra acestei insule arctice reprezintă factorul principal care a deteriorat relațiile sale cu NATO.
Teritoriul insular „ar trebui să fie controlat de Statele Unite”, a declarat Trump la scurt timp după sosirea sa la Ankara, potrivit CNBC.
Din perspectiva sa, angajamentele de securitate asumate de Statele Unite în fața amenințărilor externe pot fi revocate unilateral dacă Copenhaga nu cedează teritoriul. Amenințarea directă cu retragerea completă a trupelor americane din Europa demonstrează o desconsiderare a rolului de descurajare pe care forțele SUA îl au pe continent, securitatea europeană fiind redusă la nivelul unei negocieri comerciale.
Tranzacțiile lui Trump în loc de securitate colectivă
După cum bine precizează Politico, pragmatismul tranzacțional al lui Trump a devenit și mai evident în modul în care a evaluat acțiunile aliaților. Președintele american a criticat deschis state partenere importante precum Franța, Germania și Italia pentru refuzul lor de a sprijini operațiunile militare americane îndreptate împotriva Iranului.
„De ce cheltuim sute de miliarde de dolari, iar ei nu sunt acolo pentru noi?”, a spus Trump . „Întotdeauna am fost acolo pentru ei.”
În contrast cu reproșurile adresate Europei occidentale, Trump a adus elogii președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, catalogând Turcia drept un aliat mult mai loial decât alte națiuni membre. Pentru a recompensa această atitudine, Trump a anunțat intenția de a ridica sancțiunile economice impuse Ankarei și de a restabili accesul acesteia la programul avioanelor F-35, trecând peste faptul că Turcia deține în continuare sistemul rusesc de apărare S-400.
Această ierarhizare a partenerilor arată că subordonarea față de agenda Washingtonului primează în fața consensului general al NATO.
Poziția sa față de războiul din Ucraina indică o detașare totală de realitățile militare de pe continent. Înaintea întâlnirii programate cu Volodimir Zelenski, Trump a afirmat că luptele dintre Kiev și Moscova nu afectează direct interesele Statelor Unite, o declarație care subminează eforturile aliate de a opri expansiunea teritorială a Rusiei.
În loc să ofere claritate privind menținerea sprijinului logistic, liderul american a preferat să ofere avertismente sumbre guvernelor europene cu privire la politicile lor interne de imigrație și energie, afirmând că gestionarea defectuoasă a acestor domenii va duce la prăbușirea continentului.
Prin această abordare, summitul de la Ankara confirmă că predictibilitatea NATO este sever afectată, securitatea aliaților fiind dependentă de interesele de moment ale Casei Albe.