Ucraina, membru „de onoare” în UE? În prima etapă, Kievul nu ar avea acces la bugetul Uniunii și la dreptul de vot

Germania și Franța au cerut ca Ucraina să beneficieze de beneficii „simbolice” în etapa de preintegrare a Uniunii Europene , beneficii care nu prevăd drepturile depline ale unui membru al Uniunii Europene.

Vorbim despre formate intermediare de integrare care exclud accesul Kievului la bugetul Uniunii și la dreptul de vot, scrie Financial Times.

În același timp, se preconizează o înghețare a competențelor politice până la aderarea deplină.

Astfel, Berlinul propune un model de „membru asociat”, care ar permite Ucrainei să participe la reuniunile liderilor UE, dar fără influență asupra deciziilor și fără acces automat la buget.

Germania subliniază că un astfel de format ar avea în primul rând „un caracter simbolic” și ar putea fi implementat printr-o decizie politică, fără a trece prin proceduri birocratice îndelungate. 

Parisul, la rândul său, vorbește despre „statutul de stat integrat”, care amână și accesul la instrumente financiare cheie ale UE, în special Politica Agricolă Comună și Politica de Coeziune. Franța explică acest lucru prin necesitatea de a asigura „progrese tangibile” pentru țările candidate, fără a adăuga o povară suplimentară bugetului UE.

Ambele capitale subliniază faptul că formatele propuse nu reprezintă o alternativă la statutul de membru deplin, ci sunt văzute ca o „cale accelerată și simplificată” către acesta.

Versiunea germană definește acest lucru ca un instrument de „accelerare politică”, în timp ce conceptul francez prevede „progrese vizibile” fără a modifica regulile de bază ale UE într-un stadiu incipient.

În ciuda limitărilor, propunerile Franței și Germaniei prevăd implicarea treptată a Ucrainei în programele UE, în special în inițiative educaționale și de investiții precum Erasmus+.

De asemenea, este posibilă aplicarea parțială a prevederilor privind apărarea reciprocă, considerată un factor de securitate important pentru Kiev.

Doi înalți oficiali ai Comisiei Europene au declarat, de asemenea, pentru Financial Times că este probabil ca, în general, conținutul documentelor din Franța și Germania să fie „aproape” de propunerea finală a UE pentru Ucraina.

Apartenența la Uniunea Europeană: Cât timp a trecut între începerea negocierilor și aderarea

Fiecare țară care dorește să devină membră a UE trece prin patru etape: cererea, statutul de candidat, negocierile și aderarea directă.

Trecerea la oricare dintre etapele ulterioare ale procesului necesită aprobarea unanimă a Comisiei Europene, a Consiliului European și a liderilor UE.

Procesul de aderare a durat diferite perioade de timp pentru fiecare țară.

Cele mai rapide membre ale UE au fost Austria, Finlanda și Suedia în 1995. Au trecut doar un an și 11 luni între negocieri și aderare.

În cazul Danemarcei, Irlandei și Regatului Unit, au trecut doi ani și jumătate între începerea negocierilor și aderarea la UE în 1973.

Pentru aderarea Slovaciei, Letoniei, Lituaniei și Maltei la Uniunea Europeană (2004) au trecut 4 ani și 2 luni de la începerea negocierilor. 

Procesul de aderare al Greciei (1981) a durat puțin mai mult, 4 ani și 5 luni.

Slovenia, Ungaria, Republica Cehă, Polonia, Estonia și Cipru au așteptat 6 ani și o lună pentru a adera la Uniunea Europeană după începerea negocierilor.

Procesul de aderare al României, Bulgariei și Spaniei la blocul comunitar a durat 6 ani și 10 luni.

Cea mai lungă perioadă de aderare la Uniunea Europeană a fost în cazul Portugaliei ( 7 ani și 2 luni ) și Croației ( 7 ani și 8 luni).

Există însă cazuri mai grave: Muntenegru se află în proces de negocieri din iunie 2012, Serbia din ianuarie 2014.

Turcia a început negocierile de aderare la Uniunea Europeană în octombrie 2005, dar acestea sunt înghețate timp de patru ani.

Albania și Macedonia au început negocierile abia în iulie anul trecut.