Statul sirian își reafirmă prezența în fortăreața kurdă de autoadministrare. Forțele de securitate siriene au intrat în Qamishli

Acest lucru vine la o zi după ce forțele guvernamentale au început să se desfășoare în orașul Hasakah, care are o populație mixtă kurdă și arabă, și în zona rurală predominant kurdă Kobani, în extremitatea nordică a provinciei Alep. Acordul prevede o integrare treptată a forțelor militare și administrative între cele două părți în provincia Hasakah.

Agenția oficială de știri siriană, SANA, a relatat că „un convoi al forțelor de securitate internă a intrat în orașul Qamishli”.

Convoiul, format din vehicule și transportoare blindate, s-a îndreptat spre oraș, care a fost principalul bastion al autoadministrării stabilite de kurzi în timpul anilor de conflict în vaste zone pe care le controlau în nordul și estul țării.

Acordul a dat efectiv o lovitură gravă kurzilor, care sperau să păstreze câștigurile autoadministrării pe care o construiseră în timpul anilor de conflict.

Martorii oculari din Qamishli au raportat o blocare completă a mișcării locuitorilor încă de la primele ore ale dimineții, pe fondul unei desfășurări masive a forțelor de securitate kurde (Asayish) în tot orașul și la intrările acestuia. Au fost arborate steaguri ale autoadministrării și bannerele Unităților de Protecție a Poporului (YPG), care conduc Forțele Democratice Siriene (SDF).

Forțele Democratice Siriene este denumirea dată unei coaliții conduse de kurzi și susținută de SUA, care este formată din miliții etnice și grupuri rebele.

Conform termenilor acordului, convoiul de securitate este format dintr-un număr limitat de trupe și vehicule. Integrarea forțelor de securitate și poliție kurde în Ministerul de Interne este așteptată să înceapă într-o a doua fază, potrivit lui Marwan al-Ali, noul șef al securității interne din provincia Hasakah, care și-a preluat funcția săptămâna trecută.

Acest acord dintre autoritățile siriene și Forțele Democratice Siriene vine în urma unei înțelegeri anunțate de ambele părți luna trecută cu privire la viitorul zonelor predominant kurde.

Comandantul Forțelor Democratice Siriene (SDF), Mazloum Abdi, a anunțat că implementarea acordului pe teren include retragerea forțelor sale și a forțelor guvernamentale de pe „liniile frontului” din nord-estul țării și din orașul Kobani, și înlocuirea lor cu o „forță de securitate limitată” pentru a intra în orașele Hasakah și Qamishli.

Forțele guvernamentale sunt programate să intre și în orașul Kobani, pe care kurzii îl consideră un simbol al rezistenței și victoriei lor asupra grupării Stat Islamic, împotriva căreia au dus lupte aprige până la expulzarea acesteia în 2015.

Acordul prevede „integrarea treptată” a forțelor militare și a instituțiilor administrative kurde în structura statului sirian, conform termenilor publicați de presa oficială și de SDF.

De asemenea, include formarea unei divizii militare formate din trei brigăzi ale SDF în cadrul armatei siriene din nord-estul țării și formarea unei alte brigăzi pentru forțele Kobani. Acordul constituie, practic, o lovitură majoră pentru kurzi, care sperau să păstreze câștigurile autoadministrării pe care au construit-o în anii de conflict. Această administrație a inclus instituții civile și militare organizate și antrenate care au gestionat zone vaste în nordul și estul Siriei, inclusiv câmpuri petroliere și gaziere.

Factorii care au ajutat Damascul să câștige bătălia împotriva SDF. Temerile unei rezistențe kurde similare cu cea din Turcia

Bătălia lansată de guvernul sirian împotriva SDF a constituit o schimbare strategică care a redesenat harta controlului în nordul și estul Siriei într-o perioadă scurtă de timp. Într-o mișcare surpriză, operațiile au început la vest de Eufrat, unde forțele guvernamentale au ocupat Deir Hafer și Maskana, înainte de a se extinde spre est pentru a culmina cu capturarea completă a Raqqa, bastionul strategic al SDF.

Acest avans a coincis cu o revoltă tribală pe scară largă în zonele controlate de organizație, în special în zonele rurale Raqqa, Deir ez-Zor și în părți din Hasakah rural, unde triburile au expulzat forțele SDF din mari porțiuni de teritoriu înainte de a se uni cu unitățile armatei siriene. Aceste evoluții au venit la câteva zile după ce luptătorii SDF au fost alungați din cartierele Sheikh Maqsoud și Ashrafieh din Alep, un indiciu al prăbușirii influenței militare a organizației.

Consilierul prezidențial pe probleme tribale, Jihad Issa al-Sheikh, a declarat pentru Asharq Al-Awsat că victoria asupra SDF a fost rezultatul mai multor factori, printre care cel mai important este factorul militar. El a explicat că forțele armatei siriene au fost extrem de profesioniste și antrenate intens pentru acest tip de război, atât la nivel de comandă și operații, cât și la nivel individual, luptând în zeci de bătălii similare în anii revoluției.

Al-Sheikh a subliniat că „factorul popular” a jucat, de asemenea, un rol decisiv în cursul bătăliei, remarcând respingerea pe scară largă a politicilor SDF în zonele controlate de organizație. Această respingere provine din „practici rasiste, impunerea recrutării forțate asupra femeilor, copiilor și tinerilor, precum și din lipsa de respect a SDF pentru valorile și obiceiurile societății siriene și lipsa sa de respect față de șeicii și liderii tribali”. El a adăugat că SDF a monopolizat resursele zonelor pe care le controla fără a oferi servicii reale, fie în ceea ce privește infrastructura, fie dezvoltarea.

Consilierul a explicat că al treilea factor a fost demontarea elementelor care au plasat SDF în poziția de actor în „lupta împotriva terorismului”, lucru care a dus la pierderea sprijinului internațional.

Analistul Firas Fahham consideră că principalul factor în câștigarea bătăliei pentru guvernul de la Damasc nu a fost doar militar, ci și politic și diplomatic. El a explicat că diplomația siriană și alianțele regionale s-au reflectat în sprijinul direct pentru demersul guvernului de a-și extinde controlul asupra întregului teritoriu sirian.

Fahham a subliniat că schimbarea politicii SUA față de Siria sub Donald Trump a fost un factor decisiv, menționând că noua abordare americană promovează stabilitatea în Orientul Mijlociu și că această cale implică împuternicirea guvernului sirian și consolidarea puterii sale interne.

El a afirmat că Statele Unite consideră acum guvernul sirian un partener necesar pentru consolidarea stabilității și prevenirea revenirii influenței iraniene în regiune, iar această schimbare explică declinul importanței Forțelor Democratice Siriene (SDF) pentru Washington. El a adăugat că SDF a servit în principal nevoilor de securitate americane legate de combaterea terorismului, asigurarea unei poziții americane în Siria și contracararea influenței rusești, indicând că aceste interese sunt acum îndeplinite prin intermediul guvernului sirian.

Fahham  a subliniat o tendință internațională clară către încetarea fenomenului grupurilor armate nestatale și dependența de guvernele centrale, explicând că SDF nu a reușit să înțeleagă această schimbare, în special poziția americană. Acest lucru a dus la o gestionare nesatisfăcătoare a mecanismului de integrare pentru actorii cheie din conflictul sirian, împingându-i să sprijine controlul Damascului asupra întregii țări.

Fahham a explicat că guvernul sirian a beneficiat foarte mult de resentimentul triburilor arabe față de SDF, rezultat din practicile sale din ultimii zece ani, precum privarea localnicilor de gestionarea propriilor afaceri și resurse și preluarea controlului asupra câmpurilor petroliere. El a subliniat că triburile au cântărit anterior opțiunile dintre SDF și regimul Assad, alegând adesea SDF ca fiind cel mai mic dintre două rele. Cu toate acestea, căderea regimului a determinat triburile să caute integrarea în stat, menționând că loialitatea lor s-a mutat recent către Damasc. Aici sunt incluse triburi care anterior aveau forțe militare care luptau alături de SDF, cum ar fi Forțele Sanadid ale tribului Shammar, care au deschis canale de comunicare cu guvernul sirian cu câteva luni în urmă.

În schimb, Fahham a avertizat asupra pericolelor potențiale ale unei mișcări de rezistență kurde similare cu ceea ce s-a întâmplat în Turcia. El a afirmat că actorii regionali ar putea considera avantajos să existe o insurgență kurdă împotriva guvernului de la Damasc, pe lângă facțiunile din cadrul SDF legate de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) care văd acest scenariu ca pe un mijloc de a-și menține influența. Fahham consideră că acest lucru ar putea reprezenta o provocare serioasă de securitate, chiar dacă se ajung la înțelegeri politice între conducerea SDF și Damasc.