Statele Unite ale Europei? Și cum poate Europa trece la următorul nivel. Profesorul Ștefan Ciochinaru spune că „nu o să vă placă răspunsul”

Atunci când s-au pus bazele proiectului european, Jean Monnet a înțeles că o federalizare brutală și directă a unor state marcate de secole de conflicte sângeroase ar fi fost respinsă din start, motiv pentru care a optat pentru o „strategie a pașilor mici” sau o integrare etapizată. El a anticipat că Europa se va construi nu dintr-odată sau conform unui plan idealist global, ci prin realizări concrete și etapizate. 

În contextul actualului climat geopolitic și a ordinii internaționale contestate, tot mai multe voci au ridicat perspectiva unei Uniuni Europene care să facă pasul spre federalizare. 

De ce e însă un deziderat imposibil de atins? Din perspectivă juridică și politică.

Din punct de vedere legislativ, transformarea blocului comunitar într-un stat federal ar necesita modificarea unanimă a tratatelor fundamentale și ratificarea acestora de către toate cele 27 de state membre, un demers blocat instantaneu de constituțiile naționale care interzic transferul total de suveranitate și care ar impune referendumuri naționale imposibil de trecut.

În plan politic, identitățile istorice, interesele economice divergente și ascensiunea curentelor naționaliste fac ca multe guverne și popoare să refuze categoric cedarea controlului asupra unor piloni ai independenței statale, precum politica externă, securitatea națională, armata proprie și politica fiscală, preferând modelul unei uniuni de state suverane în detrimentul unui guvern centralizat la Bruxelles.

Statele Unite ale Europei? Federalizarea e imposibil de realizat fără o „catastrofă geopolitică”

Federalizarea Europei a fost abordată și de Ștefan Ciochinaru, profesor de științe politice și doctor în drept internațional, care a explicat într-o ediție recentă a podcastului Obiectiv EuroAtlantic difuzat de DefenseRomania, că federalizarea e următorul nivel la care Europa trebuie să treacă, dar admite că acest lucru e imposibil fără o „catastrofă geopolitică”.

„Europa începe să facă în sfârșit ce trebuie. Dar gândiți-vă că în ultimii trei ani Europa a pierdut gazul rusesc ieftin care alimenta industriile europene, paritatea tehnologică cu SUA, căci modelele cele mai avansate de AI, cipuri, tehnologie, calcul quantic și toate celelalte sunt concentrate în America, dar a pierdut și din autonomia militară atâta cât ea era, căci aprovizionarea Ucrainei și reînarmarea proprie trec în principal prin industria americană de apărare. În aceste condiții singurul lucru pe care îl poate face Europa este să treacă la următorul nivel de integrare. Mă refer la federalizare”, explică acesta.

„Am avut Uniunea Economică care a funcționat foarte bine, te unești mereu mult mai ușor pe interese, avem o Uniune politică în care încă ne aflăm, care a pus bazele pentru ceea ce trebuie să devină următorul pas al Europei, anume Federația Europeană oricum s-ar numi ea. Winston Churchill o numea Statele Unite ale Europei căci acesta era conceptul la nivelul anului 1945. Noi avem deja un nume, Uniunea Europeană, dar principiul de structurare trebuie să fie unul federal. Hotărârile decisive privind configurația sunt luate în prezent de doi, în niciun caz de 27+2”, precizează profesorul Ciochinaru.

Întrebat cum s-ar putea atinge acest deziderat fără un „cataclism geopolitic”, profesorul Ștefan Ciochinaru spune că „eu vă răspund, dar nu o să vă placă răspunsul”.

„În condițiile actuale federalizarea este aproape imposibil de realizat. Atunci cum se poate face acest lucru? Doar după o catastrofă prin care să fie limpede și pentru ultimul naiv european că soluția este federalizarea. Nu doar că există aceste interese ale statelor membre împotriva federalizării, dar mai există și bețele băgate prin gard. Nici SUA, nici Rusia nu au interesul ca Federația Europeană să se realizeze. Au interesul să stea de vorbă cu 27 de interlocutori, nu cu unul singur”, conchide profesorul Ștefan Ciochinaru.

Acesta remarcă că în prezent „pe primul loc al podiumului sunt SUA a cărei forță rămâne absolut colosală în pofida tuturor diatribelor trezite de „performanța” politică a lui Donald Trump”, iar „SUA rămân o forță colosală în lume”.

„Poziția a doua pe podium este ocupată de China, care este puterea emergentă, forța care crește. Mai e un loc pe podium. Pentru acest loc se află în competiție Rusia și Europa”, conchide acesta.

Analiza integrală a profesorului Ștefan Ciochinaru, în urma vizitelor efectuate la Beijing de către Donald Trump și Vladimir Putin