Și-au creat singuri o mare problemă. ”Întinși” pe întreaga coastă de vest a Yemenului, rebelii houthi au devenit foarte vulnerabili

Potrivit lui Saeed Thabit, șeful biroului Al Jazeera din Yemen, aceste câștiguri geografice vin însă la pachet cu vulnerabilități structurale imediate, întrucât menținerea controlului asupra unei zone atât de întinse presupune forțe numeroase și un flux logistic continuu, în condițiile în care natura deschisă a litoralului facilitează monitorizarea și lovirea mișcărilor de trupe din aer. Ahmed al-Shalafi, editorul Al Jazeera pentru afaceri yemenite, a confirmat aceeași evaluare, subliniind dimensiunea neobișnuit de mare a teatrului de operații pentru capacitățile mișcării.

Contraofensive și uzură

Pentru a fragmenta controlul houthi asupra litoralului, forțele guvernamentale yemenite, susținute de Arabia Saudită, au lansat o serie de contraofensive menite să întindă la maximum resursele mișcării. 

Forțele proguvernamentale au raportat recent distrugerea unei coloane militare houthi pe frontul al-Waziyah și ciocniri cu combatanți la periferia localității al-Mudaraba, în provincia Lahj, adiacentă districtului Dhubab, recent capturat de rebeli. În paralel, forțele guvernamentale au lovit poziții și echipamente houthi în Dhubab și al-Khokha, de-a lungul coastei Mării Roșii. 

Potrivit lui Thabit, capacitatea forțelor guvernamentale de a se reorganiza și de a lansa contraatacuri, beneficiind de acoperire aeriană și de cunoașterea terenului, ar putea obliga Houthi să își disperseze forțele între litoral, insule și celelalte fronturi, uzând astfel resursele mișcării. Al-Shalafi a adăugat că guvernul pare să fi reorientat tactic efortul militar, concentrându-l pe zonele Mocha și Bab al-Mandeb.

Fronturi extinse și rezistență locală

Confruntați cu aceste contraatacuri, rebelii au încercat să reducă presiunea de pe coasta de vest printr-o escaladare puternică a atacurilor asupra provinciilor Marib și Lahj, aceasta din urmă constituind principala poartă de acces nordică și vestică spre Aden, capitala interimară a guvernului yemenit, unde se află și baza aeriană istorică al-Anad, la doar 60 de kilometri distanță. 

Dincolo de dimensiunea pur militară, menținerea teritoriilor litorale nou-cucerite depinde și de gradul de integrare socială a mișcării în aceste zone, aspect pe care Thabit îl consideră un punct slab. Spre deosebire de fortărețele lor tradiționale din nord, houthi nu dispun aici de aceeași influență socială și de securitate acumulată în timp, ceea ce îi expune riscului unei rezistențe populare locale îndreptate împotriva trupelor și rutelor de aprovizionare.

Un focar cu miză internațională

Dincolo de dinamica locală, avansul pe litoral a declanșat un semnal serios de alarmă la nivel internațional. Strâmtoarea Bab al-Mandeb a devenit o rută tot mai importantă pentru transporturile globale de energie, în special pe fondul perturbărilor majore provocate în strâmtoarea Ormuz de războiul în curs dintre Statele Unite și Iran.

Această sensibilitate a atras deja reacții militare regionale de amploare, iar coaliția condusă de Arabia Saudită a promis un răspuns ferm la atacurile transfrontaliere houthi, în timp ce mișcarea a susținut că Arabia Saudită a executat 54 de raiduri aeriene în mai multe guvernorate, inclusiv Taiz și Lahj, într-un singur interval de 24 de ore. 

Al-Shalafi a subliniat implicațiile economice globale severe ale acestui teatru de conflict specific, avertizând asupra riscului unei crize economice majore generate de controlul Houthi asupra acestor zone. 

Thabit a punctat, la rândul său, că puterile regionale și internaționale monitorizează îndeaproape mișcările houthi din apropierea acestui culoar navigabil, orice amenințare la adresa navelor putând declanșa un răspuns militar mai amplu, motiv pentru care cucerirea acestor teritorii este un lucru, iar capacitatea de a le proteja și menține, cu totul altul.