Discursul apărării de Ziua Națională a Franței: Se propune o nouă planificare militară pe zece ani pentru forțele armate franceze
14 Iulie 2026
Comandamentul militar al Federației Ruse a luat decizia tactică de a retrage acoperirea antiaeriană de lungă distanță care proteja cel mai important hub strategic de construcție și reparație a submarinelor nucleare. O analiză recentă a mai multor imagini din satelit, realizată de publicația Barents Observer, confirmă demontarea și transferul majorității bateriilor S-300 și S-400 din jurul orașului Severodvinsk.
Această decizie indică o epuizare a resurselor defensive rusești, forțând Moscova să lase fără acoperire antiaeriană facilități de importanță critică pentru a susține operațiunile de pe frontul din Ucraina.
Demontarea rețelei defensive din nordul Rusiei
Infrastructura navală din Severodvinsk găzduiește uzina Sevmash, singurul șantier din Rusia capabil să construiască submarine cu propulsie nucleară, și complexul Zvezdochka, principala facilitate pentru reparația și modernizarea flotei.
În perioada Războiului Rece, această zonă a beneficiat de o arhitectură defensivă antiaeriană complexă. Până recent, responsabilitatea securizării acestui perimetru aparținea Regimentului 1528 Rachete Antiaeriene, structură subordonată Districtului Militar Leningrad. Imaginile din satelit, realizate între anii 2022 și 2025, arată dispariția a cel puțin douăzeci și patru de lansatoare mobile și a radarelor aferente din două poziții defensive majore.
Bateria de pe Insula Yagry, împărțită în două sectoare operaționale, a fost complet golită. Sectorul Yagry Nord, care în 2024 găzduia șase lansatoare în stare de luptă, este în prezent abandonat, alături de radarele de control al focului. Situația este identică la facilitatea centrală de pe insulă, unde 14 lansatoare și radarele de angajare au fost retrase complet.
Al doilea amplasament strategic, situat pe Dealul Mironov la 12 kilometri de șantierele navale, a suferit aceeași procedură. În 2024, această poziție opera opt lansatoare S-300 și S-400, inclusiv sisteme aflate în poziție verticală de tragere. Datele satelitare recente, confirmate de rețeaua europeană Sentinel-2, atestă că absolut toate lansatoarele, radarele și vehiculele de suport logistic au fost mutate.
Războiul de uzură și dislocarea resurselor
Retragerea acestor sisteme reprezintă o dislocare permanentă dictată de necesitățile frontului. Ministerul Apărării de la Moscova se confruntă cu un deficit real de lansatoare și de rachete interceptoare. Consumul masiv de muniție generat de atacurile ucrainene depășește capacitatea de producție a industriei ruse de armament. Astfel, comandanții ruși sunt obligați să mute sistemele din zonele considerate anterior sigure către regiunile vizate constant de loviturile ucrainene: Moscova, Sankt Petersburg și sectoarele de pe linia de contact, inclusiv Peninsula Crimeea.
Dovada tehnică a acestor transferuri este susținută de pierderile de personal. Locotenent-colonelul Vladimir Spiridonov, comandant de batalion S-400 în cadrul Regimentului 1528 din Severodvinsk, a fost ucis în acțiune în Crimeea, la sfârșitul lunii aprilie 2024, în urma unei lovituri ucrainene asupra pozițiilor antiaeriene de pe peninsulă. Decesul ofițerului validează informația conform căreia trupele responsabile de protecția submarinelor nucleare au fost trimise direct în zona activă de conflict.
Implicațiile tactice pentru infrastructura navală
Decizia de a lăsa șantierele Sevmash și Zvezdochka fără protecția sistemelor cu rază lungă de acțiune vulnerabilizează grav capacitatea de descurajare a Rusiei. Severodvinsk se află la aproximativ 1.500 de kilometri de teritoriul controlat de forțele ucrainene.
Distanța geografică nu mai reprezintă un obstacol tehnic pentru sistemele de lovire ale Kievului. Atacurile recente asupra rafinăriei din Omsk, situată la 2.500 de kilometri distanță, și distrugerea bombardierelor strategice pe baza aeriană Olenya demonstrează capacitatea Forțelor Armate Ucrainene de a penetra spațiul aerian rus la adâncimi strategice.
Ucraina a reușit să impună o dilemă operațională severă comandamentului rus. Prin extinderea razei de acțiune a dronelor de atac, Kievul forțează Rusia să aleagă ce obiective protejează și ce infrastructură lasă vulnerabilă.
Deși atacurile asupra facilităților nucleare nu au reprezentat o prioritate asumată de armata ucraineană, concentrarea apărării exclusiv pe centrele urbane mari și bazele aeriene ofensive indică un deficit structural insurmontabil al rețelei antiaeriene rusești. În prezent, flota de submarine nucleare a Federației Ruse rămâne operată și întreținută într-o zonă complet lipsită de acoperirea sistemelor S-300 și S-400, dependentă strict de capabilități cu rază scurtă de acțiune.
Capcana în care au căzut analiștii militari occidentali: Cum judecă liderii europeni greșit capacitatea Rusiei de a susține conflictul prelungit din Ucraina
