Rusia și China își sincronizează flotele în cadrul Joint Sea-2026. O cooperare care poate duce la interoperabilitate anti-SUA într-un Pacific tensionat

Exercițiul ”Joint Sea-2026” reunește nave din cadrul Flotei Ruse a Pacificului și din Marina Armatei Populare de Eliberare a Chinei, într-un context de competiție militară intensificată în Indo-Pacific, marcată de tensiunile legate de Taiwan, Marea Chinei de Sud și extinderea structurilor de alianță ale Statelor Unite alături de Japonia, Australia și Filipine.

Din partea rusă participă crucișătorul purtător de rachete Varyag, fregata Surovy, submarinul clasa Kilo îmbunătățit Ufa și nava de salvare Igor Belousov.

China a trimis distrugătoarele purtătoare de rachete ghidate Tip 052D, Kaifeng și Anshan, fregata Tip 054A Wuhu, nava de aprovizionare Tip 903 Kekexili Lake, nava de salvare Yangcheng Lake, un submarin, elicoptere navale și infanterie marină îmbarcată.

Componența forțelor implicate indică o accentuare a operațiilor integrate de tip grup naval de luptă, care combină acțiuni de suprafață, antisubmarin, apărare antiaeriană, realimentare, salvare submarine și rețele de comandă, într-un mediu maritim contestat și dominat de sisteme bazate pe senzori. 

Oficialii chinezi de apărare au descris exercițiul ca parte a unui plan anual de cooperare bilaterală, menit să "răspundă în comun provocărilor de securitate și să protejeze pacea și stabilitatea regională", păstrând limbajul folosit și la edițiile anterioare ale exercițiului Joint Sea.

Deși ambele părți neagă oficial că exercițiul ar viza vreun stat terț, zona de desfășurare din apropierea Mării Galbene și a Mării Chinei de Est se suprapune inevitabil cu calculele strategice legate de Japonia, desfășurările de portavioane ale Statelor Unite și arhitectura mai amplă de descurajare din Indo-Pacific. 

Programul include și o patrulare maritimă comună ulterioară exercițiului propriu-zis, în zone nespecificate din Pacific, care extinde cooperarea navală dincolo de apele de coastă, permițând celor două forțe navale să își normalizeze acest tip de acțiuni comune pe rutele maritime aflate în mod tradițional sub dominația Statelor Unite.

În mediul de analiză devine tot mai clar că aceste patrulări repetate devin treptat mecanisme de familiarizare operațională în condiții reale, și nu sunt doar mesaje diplomatice temporare sau angajamente militare de complezență. 

Exercițiul are loc în timp ce Rusia rămâne puternic angajată în războiul din Ucraina, iar China se confruntă cu presiuni strategice tot mai mari legate de Taiwan, restricțiile tehnologice și extinderea coalițiilor conduse de Statele Unite de-a lungul primului și celui de-al doilea lanț de insule.

Cu toate acestea, cel puțin deocamdată, nu se poate spune că Joint Sea-2026 reprezintă dovada unei alianțe militare formale între Rusia și China. Beijingul rămâne concentrat în principal pe Taiwan și Marea Chinei de Sud, în timp ce Moscova rămâne axată preponderent pe Europa și pe războiul din Ucraina, iar cooperarea dintre cele două marine rămâne selectivă, orientată spre îmbunătățirea procedurilor de coordonare, nu spre structuri de comandă unificate specifice alianțelor formale. 

Însă menținerea pe termen lung a acestei colaborări într-un context global marcat de conflicte militare va face ca gradul de ”familiaritate instituțională” să crească și să conducă în mod natural către o normalizarea treptată a unor tipare de cooperare navală și chiar la creșterea nivelului de interoperabilitate între cele două forțe navale, ceea ce va schimba radical calculele de securitate din regiunea Indo-Pacific.