Lăsată fără interceptori Patriot, Ucraina ”dezmembrează” Iskander-M direct la sursă: Uzina pentru combustibil de rachete Iskander, lovită azi-dimineață
09 Noiembrie 2026
Proiectul Bureau 1440 a trecut de faza experimentală, însă pierderile de sateliți, dependența de o singură linie de producție și ritmul lansărilor pun sub semnul întrebării promisiunea unei rețele funcționale în 2027.
Compania rusă Bureau 1440 construiește Rassvet, o constelație de sateliți de comunicații pe orbită joasă (aproximativ 510 km), concepută ca alternativă suverană la Starlink. Reprezentanții companiei afirmă că rețeaua va oferi transmisie de date cu latență redusă la nivel global, inclusiv în Europa, și va permite controlul în timp real al sistemelor fără pilot.
Sateliții Rassvet-3 au legături laser între ei, propulsoare electrice cu plasmă și funcționează în standardul 5G NTN, care permite conectarea directă a terminalelor compacte la satelit. Pentru acoperirea continuă a teritoriului rus ar fi necesari cel puțin 250-350 de sateliți, iar pe termen lung constelația ar urma să ajungă la aproximativ 900. Pentru comparație, Starlink are în prezent 11.200 de sateliți pe orbită.
Unde se află, de fapt, proiectul
Ritmul nu a fost spectaculos. Primii 16 sateliți Rassvet-3 de serie au fost lansați pe 23 martie 2026 cu o rachetă Soyuz-2.1b de la Plesetsk, iar al doilea lot de 16, pe 19 iulie. Rezultă 32 de sateliți în două misiuni.
Nu toți funcționează. Din primul lot s-a pierdut un satelit, iar alți doi au avut dificultăți prelungite în atingerea altitudinii operaționale. Un satelit din al doilea lot, care nu și-a ridicat niciodată orbita, a ars în atmosferă pe 30 octombrie, potrivit unei publicații de specialitate, astfel că pe orbită ar mai rămâne 30.
Planul companiei prevede 156 de sateliți la finalul lui 2026, 292 în 2027, 610 în 2028 și 900 în 2035, cu servicii parțiale din 2027. În august, ComNews calcula că ar fi necesare încă șapte sau opt lansări Soyuz pentru ținta din 2026. La 16 sateliți pe lansare și cu cele șapte săptămâni rămase din an, obiectivul pare inaccesibil.
Constelația nu are o fabrică dedicată și depinde de infrastructura existentă din industria rachetelor, deși recent Bureau 1440 a demonstrat comunicații video prin satelit și a prezentat noi terminale. Costul total este estimat la 431,8 miliarde de ruble, din fonduri federale și ale companiei, adică aproximativ 5 miliarde de dolari.
Ce spun sursele ruse și trebuie nuanțat
Prima afirmație din presa rusă care cere prudență este rezistența la bruiaj. Acestea susțin că legătura spațială elimină complet posibilitatea bruiajului de la sol, ceea ce nu este realist. Legăturile laser dintre sateliți reduc într-adevăr expunerea, dar sateliții comunică tot prin radiofrecvență cu terminalele de la sol, iar bruiajul local al acestor canale este în continuare posibil. Fenomenul este valabil inclusiv în cazul sistemului Starlink, așa cum s-a văzut destul de clar în Ucraina.
Aceasta este o observație tehnică ce ține de principiul general de funcționare, nu o evaluare strictă a sistemului rusesc, care nu a fost testat pe scară largă.
Apoi este vorba de tehnologia de detecție și urmărire a obiectelor în mișcare, care este la acest moment doar o capacitate declarată de companie, fără demonstrație publică, sau de calendarul primilor utilizatori civili (trenurile Sapsan și Lastochka, zborurile Aeroflot, viteze de 100-700 Mbps), care nu este sincronizat cu întârzierile deja înregistrate, deși depinde de aceeași constelație încă incompletă.
O rețea proprie pentru comunicații și controlul dronelor
Contextul este de departe unul militar. Demersul este legat de pierderea accesului rus la Starlink, pe care armata rusă îl folosea pe front. Dacă Rassvet funcționează la scară, Moscova ar avea o rețea proprie pentru drone și comunicații, rezistentă la sancțiuni și la deciziile unui operator străin. Până atunci, dependența de Starlink este o vulnerabilitate, iar Rassvet nu o poate acoperi în următoarele luni.
Dar devine tot mai clar că Rusia va obține în cele din urmă și această capabilitate (cum s-a întâmplat de altfel și în cazul dronelor unde avea aproape un deceniu de recuperat din punct de vedere tehnologic). Canalele de comandă prin satelit vor extinde raza dronelor rusești dincolo de legăturile radio locale, ceea ce va complica detecția pe baza emisiilor (metodă folosită de sistemele antidronă pasive) și vor asigura un control extins inclusiv deasupra Mării Negre.
Pentru noi, concluzia este că detecția bazată pe interceptarea emisiilor electromagnetice nu mai este suficientă, iar senzorii care detectează dronele indiferent dacă emit, precum radarele de mare frecvență sau tehnologiile de sensing 5G, despre care DefenseRomania a scris zilele trecute, rămân esențiale.
