Această retragere discretă, dar simbolică, marchează o reconfigurare a influenței Moscovei într-o regiune pe care noul guvern de la Damasc pare dornic să o curețe de vestigiile epocii Assad.
Retragerea contingentului rus nu este o surpriză pentru observatorii atenți ai dinamicii siriene post-Assad. Pe 21 ianuarie, autoritățile de la Damasc au semnalat clar că forțele ruse „nu mai au ce căuta” la Al-Qamishli, o declarație de independență politică venită din partea noului președinte interimar Ahmad al-Sharaa.
Deși Moscova a fost salvatorul regimului precedent, noii lideri de la Damasc, conduși de fostul grup rebel, adoptă un pragmatism tăios. Aceștia sunt dispuși să mențină baze rusești pe coastă, la Hmeimim și Tartus, dar refuză să mai tolereze avanposturile rusești în zonele controlate de Forțele Democrate Siriene (SDF), acolo unde interesele locale și presiunile regionale dictează o altă arhitectură de securitate.
Logistica acestei plecări a fost surprinsă de martori oculari prin activitatea intensă a avioanelor de transport Il-76MD, care au încărcat armament greu și vehicule militare pentru a le transfera către baza aeriană Hmeimim, în vestul Siriei.
Motivul pentru care forțele ruse cedează controlul aerodromului strategic?
Surse din serviciile de securitate siriene confirmă că acest transfer a fost unul gradual, început încă de săptămâna trecută, sub supravegherea luptătorilor kurzi din SDF, care au preluat acum paza perimetrului. Faptul că Ministerul rus al Apărării a refuzat orice comentariu oficial subliniază caracterul delicat al acestei repoziționări, care are loc chiar în ajunul vizitei programate a lui Al-Sharaa la Moscova pentru discuții directe cu Vladimir Putin.
Pentru Kremlin, abandonarea Al-Qamishli este prețul plătit pentru a rămâne relevant în noua Sirie. Este o recunoaștere a faptului că epoca intervenționismului total a apus, lăsând locul unei strategii de consolidare în punctele de maxim interes strategic de pe malul Mediteranei.
În timp ce convoaiele umanitare ale ONU au început să ajungă în regiunea Qamishli sub protecția noii administrații, prezența rusă se evaporă bucată cu bucată, lăsând în urmă doar dovezi ale vieții cotidiene a soldaților și un steag pe care nimeni nu s-a mai obosit să-l coboare.
Această mișcare indică faptul că, în 2026, loialitățile în Orientul Mijlociu sunt la fel de volatile ca liniile frontului de acum doi ani, iar Moscova înțelege că pentru a păstra accesul la porturile strategice, trebuie să accepte cererile de evacuare venite de la foștii săi inamici, deveniți acum parteneri de dialog la Damasc.