SUA confirmă că au folosit bombardiere B-2 Spirit pentru a lovi depozitele iraniene de rachte balistice
01 Martie 2026
Drumarii israelieni încă mai găsesc rămășițe de rachete balistice lansate de Iran în timpul atacului său asupra Israelului, pe 14 aprilie, în regiunea Negev, în ciuda faptului că au trecut zece zile de la atac iar purtătorul de cuvânt al armatei israeliene a susținut că 99% dintre rachetele și dronele iraniene au fost interceptate.
Printre motivele pentru care nu au fost interceptate aceste rachete se numără faptul că rezerva de rachete pentru sistemele Hetz-2 (Arrow-2) și Hetz-3 (Arrow-3) pentru interceptarea rachetelor balistice și sistemul apărare antiaeriană David's Sling, care sprijină cele două sisteme, este limitată, conform unui raport prezentat (25.04) de site-ul israelian Walla.
Prețurile rachetelor acestor două sisteme sunt și ele mari. Prețul unei rachete în Hetz-2 este de aproximativ 1 milion USD, iar prețul unei rachete în Hetz-3 este de aproximativ 3 milioane USD.
Scopul este de a distruge racheta țintă cu cât mai puține rachete interceptoare posibil, potrivit raportului Walla. S-a dovedit că racheta balistică care a căzut în sudul Israelului a fost o rachetă "Emad" de fabricație iraniană, care este o versiune avansată a rachetei "Shahab 3".
Această rachetă iraniană este, de asemenea, manevrabilă, putând să lovească cu precizie ținta și să îngreuneze interceptarea de către sistemele de apărare antiaeriană.
Ce știm despre rachetele iraniene Emad. Rachetele au o rază de 1.700 kilometri iar focosul se separă de țintă în timpul traiectoriei
Raza de acțiune a rachetei Emad este de aproximativ 1.700 de kilometri, iar probabilitatea ca aceasta să rateze ținta nu este mai mare de zece metri. Aceasta este considerată o lovire precisă dacă ținta este o clădire.
Expertul israelian în programul de rachete iranian, Tal Inbar, a declarat: "Focosul este încărcătura purtată de rachetă, iar scopul rachetei este să îi dea traiectoria spre țintă. Motorul propulsează racheta, care zboară spre Israel pe o traiectorie balistică, la o altitudine cuprinsă între 110-140 de kilometri deasupra suprafeței Pământului.
Undeva peste vestul Iranului sau peste Irak, focosul se separă de racheta grea, astfel încât să poată manevra cu ușurință spre ținta sa. Focosul este partea periculoasă care trebuie interceptată, iar restul rachetei va ateriza la sol în Israel fără combustibil și, atâta timp cât va cădea într-o zonă nelocuită, nu va cauza niciun rău".
Sistemul de interceptare a rachetelor a fost dezvoltat astfel încât să poată distinge între focos și rachetă în sine, pentru a o intercepta dacă este detectată căzând într-o zonă populată.
Ținta unui număr de rachete iraniene a fost baza aeriană "Nevatim" din Negev. Potrivit rapoartelor israeliene, 5 astfel de rachete au lovit baza aeriană, una dintre ele a avariat un avion de marfă militar Hercules, iar alta a lovit pista pentru avioane de luptă, în timp ce alte rachete au căzut în zone nelocuite și sunt considerate "hardware". Armata israeliană a colectat aceste resturi pentru a studia capacitățile inamicului.
